back up
azi mi-am mestecat gandurile pana la sange cu masele rele si buze strambe…
Cireșele-ți sunt amare.
De ce îmi picuri în palme murdare
Sudoare.
Și coaja-ți e prea tare.
Mă umpli de-o răceală mare
Răbdare.
Din ochi mi se prelinge-o floare
Petale mici, adânci și rare
Ardoare.
Cu buze înecate-n soare
Îmi sufli-n suflet cu răcoare
Culoare.
Pe pământul inimii îmi ară trei tractoare
Plămânii mi-i sugrum, plini de negare
Oroare.
Cântă-mi, rupe-mi, strânge-mi…
Visare.
Nu doare.
dirty (again)
No shadow has the color that smiles within your eyes like a caress who walks on all paths unspoken .. what is happiness? This is it. Who is happiness? we are .. a slap on your clay to leave their mark forever. I’m sipping your soup in which your dried blood still boils. sip it with thirsty lips of all sweet and filthy dust.. I have under my fingernails pieces from the world’s skin. Trees bend of the worldly unknown pleasures, as multiple slaves of happiness .. nothing is more impressive than our happiness smile .. we’re counting paths, floors, sand, your cells. I am melting and mixing you with everything I am. Cause nothing is impossible, but there’s nowhere better than here, nowhere there isn’t more, and more warm, and beautiful as here, in the back of your hand, where I scatter and unfold your fingers with lips, with eyes and where I find everything I ever looked for
new way
and my brain endings are tangled again..what kind of comb should I use now to make them return at their old form? What about the missing teeth in a distort mouth smiling with a fake smile? I colored my hair, my nails, my thoughts.. let there be a freaking rainbow..I can only breath it.. deep in my tired lungs..colors and a smoking cigarette.. trembling fingers are playing with shapes .. I broke the ropes that were holding my arms today .. And now I am all by myself.. I handcuffed all bad thoughts in a playful look. One is just more than enough.
My clouds are still crying wishes, but I no longer hide them under my pillow. I pour other them the hole earth..I am waiting for my tree to grow, to be plane and full. I need colors to cover my darkness, like a blanket placed on my soul.
-right here. put your head in my balance groove and inhale all my skin
-you’re too much sometimes..
Summertime
Si ce? poate ca nu totul e facut pentru mine. Poate ca nu asta e stilul meu. Mereu gresesc. Asta suna a stilul meu. Si promisesem ca va fi bine, si stiam ca asa va fi..but it’s not. So, what now?
Traiesti. Ea avusese intotdeauna dreptate. Unele lucruri nu sunt facute pentru mine. Si mereu radea si ma privea jucaus si chiar daca o contraziceam, stia ca are dreptate.
Well, valorile s-au dizolvat parca, si parca unor lucruri nu poti spune nu. Nu spune nu. E spre binele tau. That’s it. Summertime…
as simple as that
Câtă zăpuşeală se plimbă prin palmele mele..Şi-mi transpiră..Damn it! Îmi transpiră gânduri şi îmi opreşte răsuflare şi oftat 
Azi ai fost aproape. Cât de prefăcut de aproape. Dar ai fi spus ceva? Ai fi întors vreo clipă pleoapele spre mine? Degeaba mă caţăr cu forţa pe scări spre mirosul tău. Te simt doar ca o închipuire. Îmi pare mereu că eşti acolo. Şi că mă gâdili cu schimonosirile tale pe pupilă.
Hey, mai rămâi puţin. Nu-mi place noul, mă obişnuiesc greu cu el. Şi apoi, nici el nu mă place pe mine. Diferenţe de opinii
Ce greu este începutul. Mereu am să-l urăsc. Şi niciodată nu ştiu cum să încep şi cât să încep, şi cum să termin..
Mda.. mi-ai părut aproape. Dar nu erai. Nu mai eşti de ceva timp
Invatand despre…
hey there, lume care ne invata.. mi-am prins gandurile in plasa scriitorilor priceputi, filele imi mangaie retina insetata, paginile curg peste imagini inchipuite, toate simturile lucreaza la capacitate maxima, energie gigant. unde ati stat ascunse? ahh, era pauza. dar ce greu se incarca bateriile mele.
dar e bine. si dor. si juvial. si e bland..
acord dezlegare chefului pitit dupa melodii simandicoase..am un cos de cuvinte valutar. . si rezultatul de la masa tratativelor? poate nu la fel de bun si incantator.
dar incitant. curios. frenetic. ma umple.
cu ce ma umple? ehh, vechea problema. aceeasi.
“eu”-ul meu alterneaza si s-a destabilizat. nu vreau echilibru anyhow. e mai bine asa.
minti care ma umplu de frumos. si ce bun e frumosul, si digerabil. si acaparez cu maini tremurande, anxioase.
da-mi ! primesc fericita sunt golul care vrea sa fie plin. si vidul care renunta. am atata timp ascuns in netimp. atata freamat intarziat parca si nesocotit la balanta finala. de ce sa fie minus? hai, joaca-mi degetele pe randuri bogate, povesteste-mi imaginile vechi, scrie-mi despre nou. Inhalez tot ca un aspirator…si la munca, la munca vesnica care ne supune!
me fui
hey se pare ca partea cu nu imi va scapa niciodata s-a cam dus..dar e bine ca au ramas momentele funny, placerea de a sti, de a memora, puterea de a zambi si capacitatea de a intelege..da, in mod cert toate astea au ramas ca bubele care lasa urme se pare ca nu ma pot indeparta. judeca-ma, asa sunt eu. dar sunt si buna, si stiu sa pricep, stiu sa iau bataie si stiu sa recunosc..
in final, nu e totul atat de rau..nu mai am pagini, nici lacrimi, dar cand e sec e bine..cine stie ce urmeaza? poate e ceva bun. pentru tot si toate. cand ajungi la limita, ce mai poti face? pasesti peste ea, caci dupa e un drum nou, poate plin de bune, ca fast food-ul..sau nu?:)
mi-au obosit privirile, s-au uscat zambetele, parca imi curg petale din par si se usuca totul. si ce faci? zambesti. amar si stramb ca intotdeauna, dar poate spre drept, spre mai bun poate. si ce daca ai pierdut tot? poate te asteapta un nou tot?
imi incurajez privirile, imi indrept zambetele, noua masca e gata de purtat. si bineinteles lectia. am invatat. la urma urmei, scopul a fost atins.
nu te uita inapoi la promisiuni. hai sa fim seriosi. nu exista!
soulstorm
Între care de “eu” să mai aleg? spre care parte de lume să-mi înfig paşii târzii? spre care carare crudă să-mi arunc privirile? care din părţile rele sau bune mi se mai încâlcesc în câte alegeri de făcut?
Întârziase. şi ce? mereu întârzia. toţi ştiau asta. e ca o semnătură încâlcită. şi niciodată nu reuşeşti să descreţeşti tâmpla la timp. e mereu imaginea, puzzle-ul e deja făcut, surpriza e deja putredă, căci nu există nou. doar durerea se tot adună în colţuri care se rotunjesc de atâta moloz şi feţe aruncate.
te doare? da..în care colţ? nici tu nu mai ştii.. ti-s paşii tot mai grăbiţi şi scuzele tot mai puţine..de ce ar exista un cuvânt ca “întotdeauna”?
hai pictează blank-ul again. ai destul exerciţiu. trebuie! eşti obligat..înalţă-mă spre coaste şi lasă-mă să străpung zâmbetele astea căci degetele îmi sunt flamânde.
şi sufletu-mi e tot mai flămând. unde e pauza bine meritată şi de ce numai căutătură? de ce nu acceptăm şi atât? pentru că trebuie. remember? sunetul dinţilor încălecaţi de vise murdare şi praful amărui..nu uita culoarea. hai, de data asta nu uita culoarea.
chiar dacă scurt, ţi-a plăcut – recunoaşte. măcar scapă de orgoliul la umbra căruia te-ai adăpostit prea mult timp. lasă-ţi picioarele să curgă spre verdele şi calcă spre tărâmurile închipuite. ai voie. trebuie! remember?
închide-ţi urechile spre suflet, înclină-ţi privirile spre frumos, lasă-ţi buzele să şoptească indiferent dacă e ce trebuie sau nu, pentru că vrei.
şi vrei, nu? şi ai voie, nu? şi poţi, nu? şi…trebuie!…nu?
I’ve been thinkin’ about
alergi după ceva ce ai deja.. de ce ne pierdem mereu în spatele aceloraşi gafe, aceloraşi prostii? de ce nu poţi da pur şi simplu drumul când trebuie? what’s the point anyhow?
de ce să te bucuri de aceleaşi feţe în fiecare zi când intervine rutina? şi moralul? şi încâlceala? şi delăsarea? de ce nu te sfâşii cu dinţii şi scuipi ce e stricat? schimbă-ţi rochiile ca fâşiile de ceapă şi zâmbeşte. toţi caută zâmbete împrejur.
Prefă-te că ţi-ai uitat masca ţâfnoasă acasă măcar azi. Chiar dacă unii insistă să-ţi reamintească.. nu lăsa pe nimeni să şteargă, să rupă şi să descompună. nimeni nu trebuie să aibă atâta putere asupra ta.
nespusele…
“se încâlceau în perechi de picioare şi degete şi mâini. Şi toate erau ale lor, aparţinându-le cu desăvârşire ; frânturi de buze şi priviri, bucăţi de atingeri şi îmbrăţişări. Era verde. Era crud. Era nou.
În ce poziţii dormi? cum ţii mâinile când săruţi, cum ai părul dimineaţa?
Te văd fremîtând de veselie, de entuziasm, de viaţă…Nu te recunosc, dar îmi placi cu zâmbetul tău senin şi ştregăresc. Eu mă regăsesc într-o indiferenţă calmă, paşnică.
Zilele nu-mi par monotone. Simt că trăiesc şi încerc să reţin toate detaliile pentru a-mi putea hrăni mai târziu agonia cu ele.”
S-ar putea ca fericirea în aşa doze mari să producă o constipaţie verbală.
hey there, my Sebastian
Distanţa fărâmă creiere, rupe unghii, aşterne râuri şi şanţuri pe coala ta goală de hârtie..
hey, melodia asta..o….nu mai ascultasem piesa asta de, hell, de cam atunci…ştii de când. Şi apoi brusc, rafale de ploaie îţi umplu râurile de pe hârtie..”să ştii că am gătit super bine azi”.. “să ştii că am rupt un creion azi..şi un alt gând în bucăţele”
ce înţelegi tu din ce am făcut azi? şi totuşi insistenţa e covârşitoare..poate nu înţelegi, n-ai înţeles şi nu vei înţelege vreodată. Dar continui să întrebi, să mă cauţi, să aştepţi cuminte răspunsul. Iată-l. Discuţie. Oare? e discuţie? e mai mult..
-bună
-hey
-mi-ai amintit de tine cu piesa aia atunci. ce mai faci? adică..la propriu, cum merge, nu aşa generic
-hmm…cum? Dunno
şi schimbi vorba, ca o eschivare fotbalicească. Speri să meargă. Aparent a mers Şi acum genericul devine important, impresionant, sau măcar atractiv. Pentru că vrei să ştii. Sorbi informaţia brută. Îţi prelingi degetele pe taste şi le mângâi uşor, căci ele îţi dau glas.
-te invidiez momentan. so stop talking >:P.
-sper să plec, şi apoi să mă invidiezi. dacă plec, ne vedem până atunci. Cross my heart.
-Ohh, ai mai zis asta.
-nup. n-am zis cross my heart
-mhhh. ok, fie. Mereu m-ai ratat. Adică…după prima dată.
-da, eh..atâta timp cât mai răspunzi aici, mai e o şansă.
-eşti un capitol bizar din viaţa mea
-bizar.. jee, thanks.
-
-
- nu e de rău.ai “a certain touch on me”..aşa…random şi inexplicabil..charming miss
- ohh, shut up. nici nu mai ştim unul de altul. normal că e “random”. a small talk pe ici pe colo. pare că avem atât de puţin.
Primitiv sau primitor..Mici cercuri de apă se resimt..dar şanţurile sunt încă acolo. nimic nu se revarsă.
-mereu ai ştiut muzică
- nu. am cam rămas în urmă. nu-mi pot reprima sentimentul că mă ratez.
-că ai rămas în urmă nu înseamnă nimic. nu-nseamnă că nu ştii muzică. shh acum
- shh. ascultă.
Apoi liniştea nu e nici pe departe ce se aşterne pe coala ta. Rămân râurile, continuă ploaia, ard necuvintele.
-hey
-hey
-all ok now?
-ofcourse.
-fumezi?
-mă las..de unde întrebarea?
-mă gândeam că mi-ar plăcea să fii lângă mine pe canapea şi să fumezi acum
-te-aş înnebuni ..:) iubesc fumul de ţigară şi întunericul, cu muzica mea.
-m-aş descurca şi cu muzica, şi cu ţigara, cu toate. mie-mi place fumul de ţigară doar afară. indiferent de oră, preferabil dimineaţa.
-dimineaţa…dacă ar trebui să mă las, dimineaţa tot nu aş renunţa, câteodată..
-:) eu nu fumez..şi nu-mi place, nu ştiu cum îmi place mirosul de ţigări.
-e..pătrunzător..şi merge cu vinul şi cu muzica..vreau să nu-mi placă… mi-ar fi plăcut să vii atunci la bere. era prea cald şi lipicios
- ştiu … nothing to say. fiecare are tâmpeniile lui. eu printre altele, am şi mai multe
-ahh, ba eu !
-I dunno, nu ştiu ce ai tu, însă mi-ar plăcea să stau cu tine un weekend în casă, şi luni să plecăm la mare şi asta fără prea mult de vorbă.
La parter, pe balcon, se pot pune nişte scaune să stai întinsă în ele…cred că e excelent de ţigară. te-aş hrăni cu ţigări numai să te văd fumând..
no need to answer
-aş pleca cu tine la mare, tot fără prea multe vorbe, şi aş savura scaunele pe care aş sta întinsă, ca şi tăcerea, ca şi ţigara…
-aş vrea să mergem undeva anul ăsta. nu-mi fac încă planuri, însă poate avem noroc. şi, acum, this second, deşi ne-am văzut o singură dată, … cred că ai fi mai mult decât ce trebuie.
-ai putea număra lucrurile pe care le avem în comun? până la cât?
-nu aş putea. că apar şi revin.
-aş fi vrut să poţi….
-mie-mi place fără să ştiu exact cât, ce şi cum despre tine..tu eşti undeva acolo, eşti specială indiferent când mai vorbesc cu tine sau cum te schimbi.
Umple-te cu tot şi toate. Vei realiza că niciodată nu eşti destul de plină..
-au venit oameni aici.
-nu te alung eu te alungă oamenii de acolo. şi ziceai “specială”…te-aş fi crezut.
-you should. And you do.
-you want me there? cu toţi oamenii?
-yes! Hey ies, dar…
-ciso
-dear…shush
-don’t “shush” me. Keep me there.
-I sure do.
-Bye now.
-Bye.
Şi explozia începe. E multă, e puternică şi te zdruncină. Râuri curg pe foile tale şi nimic nu le opreşte să inunde…
